Trebuia odata si-odata atacat si subiectul asta!
suntem inconjurati zilnic de ei!... la mall... la shoping ...imposibil sa nu ne intersectam cu vre-o unu/una!
nu am putut sa nu afisez articolul acesta!
Piţipoancele. O istorie nefardată
de Lelia MUNTEANU | 09 SEPTEMBRIE 2008
Fată, auzi, fată, asta vrea să scrie de noi, fată. Păi, nu să uită la ea, fată, ce muian de buleandră are! E varză, fată! Uită-te şi tu, aia-i poză s-o dai la ziar, fată? Jarteaua asta penală, fată, n-a văzut un salon de spa nici pe dinafară. E individioasă la maxim, fată!
Mă risc, totuşi, şi-i dau drumu: lumea piţipoancelor e un paradis second-hand cu sclipici. De când o dezvirginează viaţa şi până când expiră, Piţipoanca visează acelaşi vis: să vină Făt-Frumos Cocalaru şi s-o răpească pe un merţan alb, s-o ducă-n palatu lui cu termopane şi s-o ţină în vârfu patului. Piţipoanca e atârnată de mobil, dependentă de chat, înnebunită să-şi plimbe fizicu pe Hi5. Pozează provocator, mereu cu buzele ţuguiate. Se dă versată. (Antonimul e ştearsă). Spune-i unei piţipoace că e ştearsă; mai bine o înjuri de mamă! Trage nădejdea s-o remarce vreunul şi s-o mute de pe net în pagina 5 sau la meteo.
Sufletu ei siliconat balansează între iubiri şi despărţiri, şoping şi club. Pentru Piţipoancă, soarele nu răsare decât la solar. Existenţa ei e un continuu bal de la care trebuie să plece pân la coadă de braţul cuiva. (D-aia-şi dă cu smac, d-aia-şi trage ţoale de seară şi când o trimite mă-sa după pâine la colţ).
Pe ce se clădeşte relaţia strânsă dintre Piţipoancă şi Cocalarul Bazat? Pe potriveală. Piţipoanca trebuie asortată la maşină. Tunată şi asortată. (Găseşti în Bamboo oricând un Cocalar Original, proaspăt distrus de viaţă, să-ţi povestească, la o pastilă, cum e: o iei pă perversă, îi pui de toate, o upgradezi de la caroserie la faruri şi e de-ajuns să-ntorci capu, să nu fii pe fază, că ţi-o şi păleşte altu. Dac-o părăseşti tu, se atacă. Bagă mesaje. Când ajunge să ţi-l dea pe ăla cu: nu voi uita niciodat cliple de vis pe cre leam petrecut impreuna zi shi nopate plang. teai schimbat mai rău ca vremea e chitită să se întoarcă: păzeşte portofelu, ascunde cardurile! Mai bine i-o bagi finuţ pe-aia cu beau k sa te uit. ai fost speciala. Câştigi timp).
Sunt două tipuri de Piţipoance: aia care suspină să-şi împlinească visul, între inimioare de pluş, şi aia care şi l-a împlinit şi suspină, bântuind oaierless de la etaj la parter, din piscină în jacuzzi, la trei dimineaţa, crizată că Cocalaru (plecat să tragă de fiare) şi-a închis mobilu. De la una la alta e o prăpastie ca de la Zizin la Perier cu lămâie. De Piţipoanca Ajunsă te freci în aeroport, e trasă-n deux-pieces, are firma ei unde manechinuieşte nişte periculoase mici şi, doar când deschide gura (Fată, mă duc, fată, la Roma să semenez contractu cu impresaru...), abia atunci pricepi de unde vine şi cum se leagă. Hai, pa. Să ai succesuri.
Aspirante sau Ajunse, Piţipoancele au, în spatele tupeului, un extravilan de sfială şi-o nevoie de tandreţe pe care le poţi pricepe doar citindu-le printre rânduri povestea scrisă cu ruj pe oglinzile closetelor de club.
si acum de cocalari!
Haorde, praleo, să-ţi zic azi de Cocalari. Mâine de Piţipoance. N-o dau pe gâlceavă, că doar vorbesc despre două instituţii. Am respect. Ăştia-s pă trend, nu mă iau de ei că jar mănânc. Fac şi io un studiu de piaţă, fi-mi-ar greaţă, vă vorbesc ando Biblioteca Academiei, secţia tezaur cultural (momentan închisă pentru deratizare).
Istoria cocalarului începe din fragedă pruncie, de când pune timpanu pe manele. De când pune botu la weltanschauungu Guţă-Vali-Adi: bani, dujmani, lanţ la gât, haine de firmă, pileală, gagici, selecauri, celulare, pumnii mei minte nu are, jmekerie. Şi seminţe. De floare chinchi, de dovleac naşpa. Şi netu! Netu-i baza. Pe ştrand, Cocalaru agaţă cu Ce face fetele? Să plimbă?, pe net o dă prin mirc, o dă-n HI5: Te Iubesc in stil Gabana K esti dulce ca bomboana TE Iubesc in stil Armani k sa moara toti dusmani Si atunci cand nam ce face Te Iubesc in stil Versace... Pup iu.
Cocalaru adolescent ia ultimii bani a lu mă-sa din şifonier de sub prosoape ca să se rupă-n figuri, s-ajungă cu taxiu la şicoală. Cocalaru matur face saltu brusc de la Dami aidiu tau de mess la Parlament. Dacă vrea. Dacă nu, trăieşte o viaţă din combinaţii, îşi tunează Dacia, îşi scoate boxele pe fereastră şi piţipoanca la produs. (Nevasta-i sfântă, ea te spală, ea te calcă, pe ea o atingi doar tu, cu ce-şi cere de la caz la caz, ea creşte copiii, cu ea ieşi la nunţi şi botezuri, pe ea pui ştrasuri, pe ea pui aur s-arăţi la lume că-ţi merge fără număr).
Cum deosebeşti un Cocalar de restu? V-aţi chitit pe miştocăreală! Păi, trăsneşte de la o poştă: are mai mereu faţa aia de dilăr de neferoase. Mai întâi îi vezi hainele. La mare fensi e Dolce & Gabana. P-ormă portofelu gros (n-ai tu treabă cu ce-l umple; gros să fie). Cheile de la maşină, pe care le învârte pe deget. Fiţoasa de lângă el, pe care-o ţine tot într-un meraptuchi (mor dă tine, prin extensie te iubesc; în limba lu Împăratu Iulian, în original).
Cocalaru e un personaj tragicomic. Vorbesc întâi de Cocalaru Fake ăla de imitaţie, de plastic. Care-şi trage ţoalele de firmă de la turci, de pe vreun vapor taiwanez, lu care ghiulu i-l face ta-su, în fundu curţii, pe nicovală. Cocalaru Fake e ăla cu Fă-mă şi pi mini-n poză, că ti fac şi io pi tini: cu un purcoi de euroi traşi la xerox şi cu ochelari police pe nas, cu o maşină bengoasă în spate, cu tatuaju la vedere şi cu ditai pistolu (cu apă) la cingătoarea Cucci (luată din Dragonul Roşu), pe treptele la o vilă de belea da repede, că vine proprietaru, în faţă la bancomat să te vadă gherţoii că ai ce scoate... Cocalaru Original e ăla care chiar le are pe toate astea de la mama lor, la care ce scrie pe etichetă aia e, care numără în faţa ta parai adevăraţi, ăla care-şi repară Maybachu cu levieru, ca să facă o aroganţă. Şi Fake şi Originalu suferă, de fapt, pe rupte. Şi unul şi celălalt se răscolesc sufleteşte. Fiecare are forma lui de depresie. Cocalaru Fake înainte de culcare, după ce-şi dă zorzoanele jos, în garsoniera de unde n-a putut s-o scoată pe soacră-sa, nici pe verii nevesti-sii, unde s-a întins igrasia de, când îl pune pe el, tricou Armani e mereu jilav, unde Vali Vijelie cântă de sparge rigipsu De n-aş fi bogat, oare cum ar fi, da n-o să vină mâine, când Electrica taie curentu, cu un generator. Cocalaru Original are depresie dimineaţa, când îşi pune toate pe el şi se uită în oglinda veneţiană din viloiu lui şi caută să înţeleagă rostul lumii ăsteia care se învârte pe interes...
aaa... si era sa uit!
www.pitzipoanca.org
www.cocalari.com